Când mă gândesc la toate activitățile mele dintr-o zi, aș putea să împart ceea ce simt în trei tipuri de stări.
În prima stare, simt în permanență că ceva nu este suficient. Nu am timp suficient, nu am energie să fac tot ce îmi doresc, nu am suficientă motivație să trec dincolo de scuze și parcă nici nu e bucurie în ceea ce fac. Când trăiesc în starea asta reușesc să fac, totuși, multe lucuri. Problema este că le fac fară bucurie sau pe pilot automat. Câteodată, tot pe pilot automat mă duc și la culcare.
Pilot automat înseamnă că nu mai am energie să mă și bucur sau că am pierdut motivația pe drum. Ajung aici pentru că ce fac îmi consumă energia, nu o susține, nici nu o crește. Așa arată zilele în care prioritizez doar ce trebuie, ce ar fi bine, ce se așteaptă de la mine și uit să includ printre întâlniri, mailuri și strategii activități care mă încarcă și îmi bucură sufletul, cum ar fi sport sau timp de calitate cu cei dragi.
A doua stare este cea în care simt că tot ce fac contribuie la creșterea nivelului meu de energie. Pe lângă faptul că pot face mai mult, mă și bucur mai mult. Este starea în care simt că mă expandez. Simt că pornesc ziua cu sens și sensul crește odată cu nivelul de energie și, culmea, cu numărul activităților.
Surprinzător, cele mai multe activități ale zilei nu sunt diferite de cele din prima stare. Într-o zi ca asta, atenția mea se concentrează pe energie și entuziasm, nu pe cât de mult muncesc. Atunci mă simt cu rezervorul de energie plin. Totuși, realitatea este că nu trăiesc asta atât de des precum mi-aș dori. Și așa începe căutarea: cum fac să trăiesc asta mai des?
A treia stare este cea de căutare în care descopăr de ce aș avea nevoie pentru un rezervor plin și rafinez în timp real cum ajung acolo. E un fel de work-in-progress bazat pe cântărirea nevoilor și resurselor zilnice. Acest rezervor de energie, pe care eu îl numesc rezervor de iubire, este un indicator despre cum ceea ce fac mă încarcă să pot face mai mult. Este o combinație între sens pe termen lung și bucuria prezentului. Este un proces de rafinare continuu pentru că nu știu întotdeauna ce mă încarcă și pentru că nu pot întotdeauna să fac doar ce mă încarcă.
Că să mă descurc mai ușor, am împărțit tot ce mă încarcă în trei niveluri ale rezervorului.
Primul nivel cuprinde tot ce depinde doar de mine pentru a îmi asigura nevoile fizice, emoționale și mentale într-un mod optim. Sunt acțiuni care nu necesită resurse suplimentare sau prezența altor persoane, cum ar fi ce aș face într-o zi de duminică fără efort sau costuri suplimentare. Pentru mine, primul nivel al rezervorului de iubire este încărcat când dorm suficient, incluzând că mă culc la ora potrivită pentru mine, când petrec timp în natură și la soare, când citesc, când fac băi lungi, când fac sport, când meditez, când fac yoga, când mănânc sănătos și îmi gătesc eu cel puțin o masă pe zi.
Al doilea nivel cuprinde activități care mă încarcă, dar pentru care e nevoie de planificare, organizare, resurse și prezența altor oameni. Pentru mine este important să petrec timp de calitate cu cei dragi, să cunosc oameni noi cu care împărtășesc valori și interese comune (așa am început să particip regulat la ture de mers în jurul parcului alături de un grup de oameni pe care nu îi cunoșteam sau să organizez cine tematice), să călătoresc, să merg în drumeții sau la schi, să merg la masaj, să fac cursuri de dezvoltare personală.
Al treilea nivel se referă la dorințe sau obiective cu semnificație foarte importantă pe termen lung, care au legătură cu ceva mai profund, cum este scopul meu, pentru care este nevoie să construiesc pas cu pas. Și, da, este nevoie să mă cunosc foarte bine. Să am un proiect cu impact în educație precum Adoptăm studenți, să locuiesc mai aproape de natură sau să dezvolt un program de antreprenoriat conștient sunt câteva exemple despre ce îmi încarcă al treilea nivel al rezervorului meu de iubire. Pentru acestea este nevoie să planific, să direcționez resurse în aceste direcții și, mai ales, să fac mulți pași mici care poate luați individual nu mă încarcă în prezent.
Revenind la starea a treia, cea de căutare, este cea pe care o trăiesc cel mai des pentru că mă simt ca un acrobat care jonglează cu timpul limitat, o mulțime de proiecte și idei interesante și cu resurse finite.
În plus, pentru fiecare nivel am o listă dinamică, e nevoie să revin la ea și să o actualizez în funcție de etapele din viața mea. Unde se mai adaugă nevoia de echilibru între ce îmi dă energie în prezent – primul nivel al rezervorului și ce mă încarcă pe termen lung – al treilea nivel al rezervorului. Cu toate acestea, starea de expandare combinată cu bucuria de a trăi și a munci cu rezervorul plin merită fiecare pas al căutării. Și, bineînțeles, este singura care mă motivează, pentru că știu cu siguranță că pentru mine a trăi pe pilot automat nu este o opțiune.
Între timp, am învățat să mă bucur și de starea de work-in-progress de umplere a rezervorului și mă preocupă să observ ce fac bine cei din jurul meu și cum pot să învăț de la ei.
Tu cât de des te gândești la energia pe care (nu) o ai?
Și ce faci ca să te simți în echilibru?